Dobânzi și costuri ale îndatorării: plafoanele deductibile

Nu orice dobândă înregistrată este integral deductibilă

La impozitul pe profit, art. 40¹–40² Cod fiscal limitează în anumite condiții costurile excedentare ale îndatorării: costuri ale finanțării minus veniturile din dobânzi și echivalentele economice. Analiza nu se face numai pentru credite de la asociați și nu compară simplu fiecare factură de dobândă cu un plafon separat.

Ghidul privește contribuabilii pentru care se aplică aceste reguli în 2026. Întâi se verifică scopul economic, condițiile contractuale și eventualele prețuri de transfer. O limită de deductibilitate nu validează un cost fictiv, o finanțare personală sau o dobândă nejustificată.

Costuri ale îndatorării și costuri excedentare

Definiția art. 40¹ include dobânzi și alte costuri echivalente economic, cu elementele expres enumerate. Nu toate comisioanele din clasa financiară intră automat, dar nici contul contabil 666 nu este singura sursă de verificat.

Costul excedentar este poziția netă: costurile relevante depășesc veniturile din dobânzi și celelalte venituri echivalente. Evidența trebuie să separe costurile, veniturile și componentele din tranzacțiile pentru care se aplică subplafoane sau excluderi.

Verifică diferențele de curs și finanțările în leasing potrivit definiției, fără a include arbitrar orice venit financiar în compensarea costului. Facturile în valută și leasingul pot genera elemente care trebuie clasificate corect.

Plafoanele actuale

Art. 40² alin. (4) prevede plafonul general de 1.000.000 euro, echivalent în lei. Pentru anumite costuri excedentare din operațiuni cu afiliați care nu finanțează activele specificate de articol se aplică subplafonul de 500.000 euro. Totalul dedus în mecanismul plafonului nu poate depăși plafonul general.

Subplafonul de 500.000 euro nu se aplică universal oricărei finanțări de la asociat. Trebuie identificate operațiunea, destinația și excepțiile prevăzute de text, inclusiv pentru anumite instituții financiare. Cursul este cel comunicat de BNR pentru ultima zi a trimestrului sau anului fiscal relevant.

Partea care depășește plafonul se deduce în limita de 30% din baza de calcul de la alin. (2). Exemplul istoric din normele anexate care utilizează 200.000 euro și 10% nu trebuie preluat ca regulă 2026 în contradicție cu textul legal actual.

Baza de 30% nu este profitul contabil simplu

Baza pornește din diferența dintre veniturile și cheltuielile contabile, scade veniturile neimpozabile și adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare și amortizarea fiscală, potrivit algoritmului art. 40² alin. (2).

Aceasta poate fi numită informal bază de tip EBITDA fiscală, dar eticheta nu înlocuiește calculul legal. Amortizarea adăugată este cea fiscală în condițiile articolului, nu orice sumă din 6811. Diferențele contabil–fiscal trebuie documentate.

Dacă baza este zero sau negativă, excedentul peste plafon nu se deduce în perioada respectivă și se reportează conform regulii. Nu se înmulțește o bază negativă cu 30% pentru a crea o „deducere negativă”.

Exemplu pentru costuri către neafiliați

Societatea face parte dintr-un grup, deci nu îndeplinește excepția entității independente. Costurile exemplului sunt exclusiv din finanțări către neafiliați: 6.500.000 lei costuri relevante și 500.000 lei venituri relevante, rezultând 6.000.000 lei costuri excedentare.

Folosim un curs ipotetic de 5 lei/euro numai pentru aritmetică, nu o cotație BNR atribuită unei date reale. Plafonul general devine 5.000.000 lei. Baza legal calculată pentru limita procentuală este 2.000.000 lei.

Exemplul calculează partea excedentară. Veniturile relevante de 500.000 lei au fost deja folosite la determinarea poziției nete și nu se scad încă o dată. Calculul nu stabilește întregul impozit pe profit, deoarece lipsesc celelalte elemente fiscale.

Excepția entității independente

Alin. (5) permite deducerea integrală a costurilor excedentare pentru entitatea independentă în sensul special al articolului: nu face parte din grup consolidat financiar, nu are nicio întreprindere asociată și niciun sediu permanent. Condițiile sunt cumulative.

Faptul că împrumutul este de la o bancă nu dovedește independența, după cum simplul fapt că firma este mică nu o scoate din mecanism. Analiza structurii și relațiilor se păstrează în dosar. Proiectele de infrastructură publică pe termen lung au și ele reguli speciale, care nu se extind altor investiții.

Reportare și capitalizare

Costurile nededuse conform articolului se reportează fără limită de timp, în aceleași condiții de deducere. Urmărește separat categoriile și alocările prevăzute de alin. (7¹), în loc să păstrezi un singur sold neexplicat.

Pentru contribuabilii vizați, alin. (8) prevede reguli privind neincluziunea costurilor de dobândă în valoarea fiscală a activelor. Prin urmare, capitalizarea contabilă poate cere ajustări fiscale, fără deducerea aceleiași sume și ca amortizare fiscală, și ca dobândă.

Controlul înainte de D101

Reconcilează contractele, costurile și veniturile relevante, afiliații, destinația finanțărilor, cursul BNR și baza de 30%. Documentează excepțiile, reportările și diferențele față de amortizarea fiscală. D101 trebuie să reflecte calculul perioadei, nu un prag istoric dintr-un exemplu găsit online.

Sursă: Codul fiscal și normele actualizate, art. 7, 11, 25 și 40¹–40², în special alin. (1)–(8) ale art. 40².

Bază legală și surse oficiale

• Codul fiscal și normele metodologice — forma actualizată ANAF
• OMFP nr. 1802/2014 — reglementări contabile, forma consolidată

Revizie legislativă și contabilă: 3 noiembrie 2026. Regulile și calculele privesc perioadele și ipotezele precizate în articol.