Marfă în custodie: contul 357 la proprietar și 8033 la terț

Locul unde se află marfa nu stabilește proprietarul

Marfa proprie trimisă la un terț pentru păstrare rămâne în activele proprietarului, fiind urmărită în contul 357. Terțul care o primește în custodie o evidențiază extrabilanțier în 8033, fără să o înregistreze ca marfă cumpărată. Expedierea internă pentru păstrare nu este, prin ea însăși, o vânzare.

Monografia privește mărfuri aflate în România, două societăți care aplică OMFP nr. 1802/2014 și un contract real de custodie. Transportul peste frontieră, prelucrarea, consignația, stocurile la dispoziția clientului sau un transfer al riscurilor și drepturilor cu altă substanță cer analiză distinctă.

Contractul și documentele înaintea expedierii

Stabilește bunurile, cantitățile, valorile, locul, durata, responsabilitatea păstrării și condițiile restituirii. Contractul trebuie să explice dacă terțul poate folosi ori vinde bunurile. Denumirea „custodie” nu înlătură analiza realității economice atunci când, în fapt, bunurile sunt livrate unui cumpărător.

Expedierea se susține prin aviz și actul de predare-primire, cu mențiunea scopului și datele de identificare. Documentul trebuie să permită confruntarea bunurilor expediate cu cele recepționate de custode. Factura serviciului de depozitare, dacă există, este separată de documentul bunurilor.

La primirea în custodie, custodele întocmește Nota de recepție și constatare de diferențe (NIR, cod 14-3-1A), document de recepție obligatoriu în această situație potrivit anexei nr. 2, grupa a III-a, la OMFP nr. 2634/2015. NIR documentează recepția și încărcarea gestiunii în calitate de custode; nu dovedește o achiziție a mărfii și nu mută bunurile terțului în contul 371.

La primire se verifică integritatea, cantitatea și diferențele. Bunurile terților trebuie organizate și identificate astfel încât să nu fie confundate cu stocul propriu. O evidență comună fără identificarea proprietarului poate produce vânzări sau consumuri nejustificate.

Evidența proprietarului

Pentru mărfuri proprii se folosește 357 „Mărfuri aflate la terți”, în corelație cu 371. Alte categorii de stocuri au conturi corespunzătoare în grupa 35, după natura lor. Nu se folosește automat 357 pentru materiale, produse finite sau ambalaje doar fiindcă sunt la altă adresă.

Transferul între 371 și 357 nu generează cheltuială cu marfa și nici venit din vânzare. Valoarea rămâne în totalul stocurilor firmei. Costurile serviciului de depozitare se analizează separat; în cazul obișnuit al mărfii deja pregătite pentru vânzare, acestea nu se adaugă automat la costul stocului.

Exemplu: douăzeci de bucăți în custodie

Proprietarul A trimite la B douăzeci de produse cumpărate ca mărfuri, la costul de 400 lei bucata, total 8.000 lei. Actul de predare identifică bunurile și valoarea de evidență folosită în exemplu. Nu există vânzare, transfer de proprietate sau deplasare în alt stat.

După returnarea parțială, A are cinci bucăți în gestiunea proprie și cincisprezece la B. Stocul total rămâne 8.000 lei. B nu are aceste mărfuri în 371 și nu recunoaște un venit la simpla primire a lor.

Serviciul de păstrare se facturează distinct

Presupunem că B prestează depozitare pentru 500 lei plus TVA 105 lei, cota standard 21%, cu drept integral de deducere la A. A înregistrează 628 = 401 cu 500 lei și 4426 = 401 cu 105 lei, apoi 401 = 5121 cu 605 lei.

B recunoaște venitul serviciului potrivit naturii sale, de exemplu 4111 = 704 cu 500 lei și 4111 = 4427 cu 105 lei, apoi încasarea. Nu creditează 707 cu valoarea mărfii primite în custodie și nu descarcă un stoc propriu inexistent.

Tratamentul concret al TVA pentru serviciu depinde de locul prestării, statutul părților și eventualele reguli speciale. Exemplul este intern și nu justifică aplicarea automată a TVA românești într-o relație transfrontalieră.

Inventarierea la proprietar și custode

Inventarierea trebuie să includă bunurile proprii aflate la terți și bunurile altora aflate în gestiune. OMFP nr. 2861/2009 prevede evidențierea distinctă și confirmarea informațiilor potrivit normelor. Proprietarul nu se limitează la inventarul fizic din propriul depozit.

Solicită liste ori confirmări pe articol, cantitate, stare și documente de mișcare. Verifică bunurile expediate aproape de data bilanțului și recepționate ulterior, retururile, diferențele și eventualele bunuri degradate. Confirmarea valorică globală nu înlocuiește identificarea cantităților.

Dacă A confirmă 15 bucăți, iar B inventariază 14, diferența trebuie cercetată, nu eliminată prin modificarea unilaterală a costului unitar. Verifică documentele de retur, livrare, distrugere ori constatare a lipsei și responsabilitatea contractuală.

Lipsuri, deteriorări și valorificare

Degradarea bunului propriu poate necesita ajustare de valoare chiar dacă se află la custode. O creanță pentru despăgubire se recunoaște numai dacă sunt îndeplinite condițiile aplicabile, fără a presupune că orice pagubă va fi integral recuperată. Analiza TVA și deductibilității se face distinct.

Dacă terțul cumpără ulterior marfa, se documentează noua operațiune, prețul și transferul drepturilor. Atunci apar înregistrările de vânzare și cumpărare și descărcarea stocului. Nu este suficientă schimbarea denumirii dintr-un registru extrabilanțier.

Pentru prelucrare sau vânzare în consignație, contractul și circuitul mărfii pot impune alte conturi și documente. Pentru transferuri în UE se verifică regulile TVA privind transferurile și simplificările; concluzia „custodia nu are TVA” nu este universală.

Controlul soldurilor

Reconcilează 357 cu confirmările terților și analiticele pe proprietar ale contului 8033 cu bunurile fizice. Verifică avizele deschise, restituirile parțiale și facturile serviciilor. Un sold vechi neconfirmat cere cercetare, nu doar reportare.

Monografia completează evidența obișnuită a mărfurilor și inventarierea patrimoniului, prin separarea proprietății de locul păstrării.

Surse: OMFP nr. 1802/2014, grupa 35, conturile 357 și 8033, principiul prevalenței fondului economic; OMFP nr. 2861/2009, inventarierea bunurilor la terți; OMFP nr. 2634/2015, documentele de însoțire și predare.

Bază legală și surse oficiale

• OMFP nr. 1802/2014 — reglementări contabile, forma consolidată
• OMFP nr. 2861/2009 — normele de inventariere
• OMFP nr. 2634/2015 — documente financiar-contabile
• Codul fiscal și normele metodologice — forma actualizată ANAF
• OMFP nr. 2634/2015 — anexa nr. 2, norme NIR; copie integrală publicată de Biblioteca Județeană Cluj

Revizie legislativă și contabilă: 3 noiembrie 2026. Regulile și calculele privesc perioadele și ipotezele precizate în articol.