În acest articol
Ce se schimbă prin reevaluarea contabilă
Reevaluarea înlocuiește valoarea contabilă a unei imobilizări corporale cu valoarea justă la data bilanțului, potrivit politicii adoptate. Diferența poate afecta rezerva 105 sau rezultatul prin 655 ori 755, în funcție de istoricul aceluiași activ. Nu orice creștere de preț de piață este venit curent și nici orice scădere se duce direct pe cheltuieli.
Monografia privește societăți care aplică OMFP nr. 1802/2014. Pct. 99–116 și funcțiunea conturilor 105, 117, 655 și 755 stabilesc circuitul. Reevaluarea contabilă nu se confundă cu evaluarea pentru impozit local, cu valoarea de garanție solicitată de bancă sau cu o evaluare pentru raportul de schimb al unei reorganizări.
Politica și categoria de active
Reevaluarea este o politică de evaluare, nu o operațiune selectivă pentru activul cu cea mai mare creștere. Pct. 105 cere reevaluarea simultană a elementelor aceleiași categorii, pentru a evita amestecarea unor valori de la date diferite. Categoria are active cu natură și utilizare similare, cum sunt clădirile sau terenurile.
Reevaluările trebuie făcute suficient de regulat încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de valoarea justă. Legea contabilă nu stabilește o regulă universală „o dată la cinci ani” pentru toate activele; frecvența se raportează la diferențele de valoare și politica aplicată.
Păstrează raportul evaluatorului, data, activele incluse și reconcilierea cu registrul. Dacă o clădire este evaluată împreună cu terenul, valorile trebuie identificabile, deoarece terenul nu se amortizează în mod obișnuit. Nu înregistrezi global o diferență fără a ști activul la care se referă.
Exemplu de creștere cu eliminarea amortizării
Clădirea are cost contabil de 300.000 lei și amortizare cumulată de 100.000 lei. Valoarea netă înaintea reevaluării este 200.000 lei. La data bilanțului valoarea justă este 260.000 lei. Nu există o descreștere anterioară recunoscută pe cheltuieli pentru acest activ.
Pct. 103 permite, între metodele sale, eliminarea amortizării cumulate din valoarea brută și recalcularea valorii nete la suma reevaluată. Alegem această metodă în exemplu.
| Operațiune | Debit | Credit | Lei |
|---|---|---|---|
| Eliminarea amortizării cumulate din valoarea brută | 2812 | 212 | 100.000 |
| Creșterea netă până la valoarea justă | 212 | 105/analitic clădire | 60.000 |
După operațiuni, 212 este 260.000 lei, amortizarea cumulată eliminată este zero, iar rezerva nouă este 60.000 lei. Valoarea netă este 260.000 lei. Nu adaugi 60.000 lei și la valoarea de 300.000 lei păstrând în același timp nota de eliminare ca și cum ar fi două reevaluări.
Metoda proporțională de recalculare a valorii brute și amortizării este alternativa prevăzută de pct. 103. Cele două metode nu se combină pentru același calcul. Fișa activului trebuie să arate valoarea înainte și după, nu numai nota finală în 105.
Când rezerva devine câștig realizat
Pct. 109 prevede transferul surplusului realizat direct în 1175, fără trecere prin contul de profit și pierdere. Câștigul este realizat la scoaterea activului din evidență; poate fi realizat și pe măsura utilizării, prin diferența dintre amortizarea valorii reevaluate și cea aferentă costului inițial, potrivit politicii aplicate.
Presupunem o durată contabilă rămasă de 20 de ani, aceeași metodă liniară și fără alte modificări. Pentru 12 luni complete din exercițiul următor, amortizarea la valoarea reevaluată este 260.000 / 20 = 13.000 lei, iar cea comparabilă fără reevaluare 200.000 / 20 = 10.000 lei. Surplusul realizat prin utilizare este 3.000 lei.
Dacă politica prevede transferul pe măsura folosirii, nota este 105 = 1175, 3.000 lei. Rezerva rămasă în 105 este 57.000 lei. Această mutare nu creează bani, nu majorează venitul 755 și nu reprezintă o nouă cheltuială de amortizare.
Amortizarea valorii reevaluate se înregistrează începând cu exercițiul următor celui pentru care s-a făcut reevaluarea, conform pct. 99 alin. (2). Nu schimbi retrospectiv amortizarea deja calculată pentru lunile anului reevaluării.
Reevaluarea ulterioară în minus
Continuăm ipoteza după cele 12 luni: valoarea netă este 260.000 − 13.000 = 247.000 lei, iar rezerva pentru clădire este 57.000 lei. O nouă evaluare stabilește valoarea justă de 180.000 lei. Descreșterea totală este 67.000 lei.
Mai întâi se elimină amortizarea cumulată de 13.000 lei potrivit metodei alese. Apoi descreșterea reduce rezerva existentă pentru același activ, iar diferența rămasă se recunoaște în cheltuieli.
| Descreșterea după eliminarea amortizării | Debit | Credit | Lei |
|---|---|---|---|
| Partea acoperită de rezerva clădirii | 105/analitic clădire | 212 | 57.000 |
| Partea fără acoperire în rezervă | 655 | 212 | 10.000 |
Nu folosești rezerva unui alt teren pentru a evita cheltuiala clădirii. După operațiuni, valoarea netă este 180.000 lei, iar 105 aferent clădirii este zero. Cei 3.000 lei transferați anterior în 1175 au propriul istoric; nu sunt inventați încă o dată ca rezervă disponibilă în 105.
Creștere după o scădere trecută pe cheltuieli
Într-un caz distinct, dacă există o descreștere anterioară recunoscută în 655, o creștere ulterioară poate fi recunoscută prin 755 pentru a compensa cheltuiala anterioară, în condițiile pct. 111. Restul creșterii, dacă există, merge la rezerva din reevaluare.
De aceea programul trebuie să păstreze istoricul pe activ: cost, reevaluări, rezervă rămasă, transferuri în 1175 și cheltuieli anterioare. Un total global al contului 105 nu poate decide tratamentul următoarei evaluări.
Fiscalitatea și distribuirea se verifică separat
Art. 26 alin. (5)–(6) și art. 28 Cod fiscal reglementează rezervele și valoarea fiscală. Pentru rezerve din reevaluări efectuate după 1 ianuarie 2004, deducerea prin amortizare fiscală ori prin cheltuiala cedării poate declanșa impozitarea concomitentă prevăzută de art. 26 alin. (6). Nu aștepți automat distribuirea sau transferul contabil în 1175.
Exemplele de mai sus sunt contabile; nu afirmă că cei 13.000 lei sunt integral amortizare fiscală deductibilă ori că cei 10.000 lei din 655 sunt deductibili. Registrul fiscal trebuie să explice diferențele și istoricul rezervelor.
Pct. 112 interzice distribuirea directă sau indirectă a rezervei care nu reprezintă câștig efectiv realizat. Nici trecerea în 1175 nu dispensează firma de celelalte condiții legale pentru distribuire. Vezi rezerva legală și amortizarea pentru mecanisme distincte. În notele situațiilor financiare se prezintă informațiile cerute de pct. 116, inclusiv valorile comparabile la cost istoric și mișcarea surplusului.
Bază legală și surse oficiale
- OMFP nr. 1802/2014 — anexa consolidată la 19 noiembrie 2025, clauzele contabile confruntate cu amendamentele aplicabile
- OMF nr. 1281/2026 — modificarea reglementărilor privind durabilitatea, verificarea sferei amendamentului din 2026
- Codul fiscal și normele metodologice — forma actualizată ANAF
Revizie legislativă și contabilă: 5 noiembrie 2026. Regulile și calculele privesc perioadele și ipotezele precizate în articol.