În acest articol
- Ce procedură începe când vin inspectorii antifraudă
- Legitimarea și consemnarea controlului
- Drepturile pe durata verificării nu sunt numai formale
- Explicațiile și documentele se raportează la operațiunea verificată
- Procesul-verbal poate descrie consecințe fiscale fără să fie orice tip de titlu
- Cum scrii punctul de vedere în cele cinci zile lucrătoare
- Exemplu: diferență între stocul găsit și evidența prezentată
- Ce urmărești după încheierea controlului
Ce procedură începe când vin inspectorii antifraudă
Controlul antifraudă este efectuat de DGAF pentru prevenirea și combaterea fraudei și evaziunii fiscale, prin activități operative fără informarea prealabilă a contribuabilului. La final, procesul-verbal are rol probator, iar punctul de vedere se poate depune în cinci zile lucrătoare de la comunicare, potrivit art. 137¹ din Codul de procedură fiscală.
Temeiurile actuale sunt Codul de procedură fiscală, art. 136–137¹ și OPANAF nr. 128/2025 privind documentele utilizate de inspectorii antifraudă. Nu folosi un model vechi de proces-verbal fără confruntarea cu documentația curentă.
Controlul DGAF este distinct de controlul inopinat al organelor de inspecție reglementat de art. 134–135 și de inspecția fiscală anunțată. Faptul că toate sunt activități ANAF nu face interschimbabile competențele, actele și termenele.
Legitimarea și consemnarea controlului
La începere, inspectorii antifraudă trebuie să se legitimeze în condițiile legii. Înregistrează structura, echipa și momentul interacțiunii. Dacă există dubii asupra identității, confirmarea se face folosind datele instituționale, fără să trimiți documente fiscale unei adrese neverificate.
Ori de câte ori controlul se desfășoară în spațiile de lucru ale contribuabilului, se consemnează în registrul unic de control potrivit art. 137 alin. (3). Pregătește registrul și responsabilul, cu documentele care justifică reprezentarea firmei.
Nu cere avizul anticipat de 15 zile ca o condiție generală pentru controlul DGAF. Art. 136 prevede operativitatea fără informare, pe baza analizei de risc, și excepțiile legale în care intervenția poate avea loc fără o asemenea analiză. Contribuabilul nu formulează obiecții asupra procedurii de selectare în condițiile articolului.
Drepturile pe durata verificării nu sunt numai formale
Art. 137 prevede dreptul de a solicita legitimarea, de a beneficia de asistență, de a fi informat asupra constatărilor, de afectare cât mai redusă a activității și de dovadă scrisă pentru documentele reținute. Acestea se exercită prin solicitări concrete și păstrarea dovezilor.
Dacă sunt preluate înscrisuri, verifică identificarea lor și documentul care dovedește reținerea. Păstrează copia și notează unde se află originalul. Nu confunda predarea unui set electronic cu dispariția obligației de a menține arhiva proprie.
Organizează accesul la informații prin persoanele care le cunosc. Dreptul la activitate cât mai puțin afectată nu este un refuz general al verificărilor, iar obligația de colaborare nu presupune semnarea unor fapte neverificate. Notează ce documente au fost cerute și când au fost furnizate.
Explicațiile și documentele se raportează la operațiunea verificată
Pregătește contracte, comenzi, facturi, documente de transport și recepție, evidențe de stoc și documente financiare în funcție de cererea concretă. Dacă se verifică numerarul sau vânzările, sunt relevante și evidențele lor specifice; nu folosi o listă fixă în locul solicitării efective.
Explicația scrisă trebuie să identifice persoana care o dă, calitatea, întrebarea și faptele cunoscute. Separă informațiile confirmate de documente de cele care încă trebuie obținute. Nu completa spațiile lipsă cu presupuneri pentru a oferi un răspuns rapid.
La documente ale partenerilor, verifică identitatea și legătura cu operațiunea. O factură prezentată de furnizor nu demonstrează singură realitatea transportului sau prestării. Pentru controalele inițiale ale documentelor vezi verificarea facturii înainte de plată.
Păstrează opisul și copia seturilor transmise. Un fișier cu sute de facturi trebuie să poată fi legat de interval, jurnal și constatare; altfel dovada există fizic, dar rămâne greu de verificat.
Procesul-verbal poate descrie consecințe fiscale fără să fie orice tip de titlu
Art. 137¹ alin. (2) precizează că procesul-verbal sau actul de control constituie mijloc de probă inclusiv când prezintă consecințele fiscale ale neregulilor. Nu transforma automat toate sumele scrise acolo într-o decizie de impunere sau într-un debit executoriu cu același regim.
În același control pot exista acte cu efecte distincte: proces-verbal probator, proces-verbal contravențional, măsuri ori documente de sesizare, după situația legală. Pentru fiecare verifici temeiul, efectul și calea de contestare; nu presupui că un singur răspuns generic le atacă pe toate.
Dacă ulterior se emite o decizie de impunere, se analizează contestația fiscală. Dacă se aplică o sancțiune contravențională, mecanismul ei nu este înlocuit de punctul de vedere transmis DGAF asupra constatărilor.
Cum scrii punctul de vedere în cele cinci zile lucrătoare
Înregistrează comunicarea procesului-verbal și termenul de cinci zile lucrătoare. Răspunsul identifică documentul și tratează fiecare constatare materială: ce fapt este contestat ori explicat, ce document îl clarifică și ce efect soliciți să fie analizat.
Nu reda numai concluzia că firma respectă legea. Dacă lipsește o recepție, arată unde se află, ce bunuri privește și cum se corelează cu factura și transportul. Dacă există o diferență reală, descrie corecția făcută și efectele care încă trebuie stabilite, fără să ascunzi problema.
Conform art. 137¹, punctul de vedere este analizat la nivelul DGAF. Dacă analiza impune refacerea controlului sau actului, conducătorul dispune măsurile necesare. Răspunsul și analiza sunt avute în vedere de organele competente; nu există o garanție că orice obiecție produce anularea constatării.
Exemplu: diferență între stocul găsit și evidența prezentată
La verificare apar 110 unități, iar raportul extras inițial arată 100. Firma identifică un aviz de primire în custodie pentru zece unități, care, în ipoteza exemplului, aparțin altui operator. Explicația trebuie să dovedească proprietarul, data, cantitățile și evidența corespunzătoare.
Egalitatea 100 + 10 = 110 este numai controlul cantitativ. Nu demonstrează singură că zece produse sunt efectiv ale terțului. Se confruntă documentele, locația și relația contractuală. Pentru delimitarea evidențelor vezi marfa în custodie.
Ce urmărești după încheierea controlului
Arhivează actele, documentele predate, explicațiile, dovada comunicării și punctul de vedere. Urmărește orice răspuns ori act ulterior și termenul lui propriu. Nu considera că termenul de cinci zile al obiecțiilor este termenul tuturor căilor de atac.
Nici limita de 30 de zile a controlului inopinat din art. 134 nu se aplică automat întregii acțiuni antifraudă. Verificarea corectă începe prin identificarea procedurii și se încheie prin documentarea efectului fiecărui act, fără a confunda o constatare, o sancțiune și o creanță fiscală stabilită ulterior.
Bază legală și surse oficiale
- Codul de procedură fiscală, forma ANAF actualizată cu Legea nr. 170/2026, verificată la 6 noiembrie 2026
- OPANAF nr. 128/2025: documentele utilizate de inspectorii antifraudă fiscală
- ANAF: Manualul de control fiscal 2023, coroborat cu forma actuală a codului
Revizie legislativă și contabilă: 6 noiembrie 2026. Regulile și calculele privesc perioadele și ipotezele precizate în articol.