În acest articol
Cui i se aplică planul de conturi
Planul de conturi general din OMFP nr. 1802/2014 se folosește de entitățile care aplică reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și consolidate aprobate prin acest ordin. Instituțiile publice, instituțiile de credit și entitățile care aplică alte reglementări sectoriale sau IFRS pot avea planuri și reguli diferite.
Alegerea contului pornește de la substanța operațiunii și de la regulile de recunoaștere. Factura este documentul tranzacției; denumirea trecută pe ea nu decide singură dacă suma este cheltuială, stoc, imobilizare, avans sau sumă de recuperat.
Contul sintetic asigură încadrarea comună, iar analiticele adaugă detaliul cerut de activitate: partener, contract, gestiune, proiect sau categorie fiscală. O analitică nu poate schimba funcțiunea contului sintetic.
Cele nouă clase de conturi
| Clasă | Conținut | Exemple |
|---|---|---|
| 1 | Capitaluri, provizioane, împrumuturi și datorii asimilate | 1012, 1061, 1171, 121, 1621 |
| 2 | Imobilizări | 2111, 2131, 214, 2814 |
| 3 | Stocuri și producție în curs de execuție | 301, 345, 371, 397 |
| 4 | Terți | 401, 404, 4111, 421, 4426, 4427 |
| 5 | Trezorerie | 5121, 5124, 5311 |
| 6 | Cheltuieli | 607, 628, 641, 6811 |
| 7 | Venituri | 704, 707, 7588 |
| 8 | Conturi speciale, inclusiv în afara bilanțului | 8033 |
| 9 | Contabilitate de gestiune | 901, 921, 923 |
Clasele 1–5 susțin poziția financiară, iar clasele 6–7 rezultatul exercițiului. Clasa 8 urmărește și valori care nu sunt recunoscute ca active sau datorii proprii în bilanț. Organizarea contabilității de gestiune se adaptează activității; nu orice entitate trebuie să copieze aceeași structură de conturi din clasa 9.
Debit, credit și funcțiunea contului
Pentru un cont de activ, creșterile se înregistrează, în mod obișnuit, în debit, iar reducerile în credit. Pentru un cont de pasiv, mecanismul este invers. Există conturi bifuncționale, precum 121, al căror sold poate reflecta situații economice diferite.
„Debit” nu înseamnă automat cheltuială, iar „credit” nu înseamnă automat venit. Înregistrarea 401 = 5121 arată stingerea unei datorii prin reducerea disponibilului bancar; nu recunoaște din nou cheltuiala care a fost deja înregistrată la recepția operațiunii.
Fiecare articol contabil trebuie să respecte egalitatea debit-credit. Pentru o înregistrare compusă, totalul debitelor trebuie să fie egal cu totalul creditelor, chiar dacă sunt folosite mai multe conturi.
Exemplu: serviciu, marfă sau imobilizare
În noiembrie 2026 se primește o factură de 10.000 lei plus TVA 21%, integral deductibilă. Niciuna dintre părți nu aplică TVA la încasare. Totalul este 12.100 lei. Încadrarea bazei depinde de ceea ce a fost cumpărat:
| Natura achiziției | Înregistrarea bazei | TVA | Datoria totală |
|---|---|---|---|
| Serviciu extern curent, încadrat la alte servicii | 628 = 401, 10.000 lei | 4426 = 401, 2.100 lei | 12.100 lei |
| Marfă pentru revânzare, la cost de achiziție | 371 = 401, 10.000 lei | 4426 = 401, 2.100 lei | 12.100 lei |
| Echipament recunoscut ca imobilizare | 2131 = 404, 10.000 lei | 4426 = 404, 2.100 lei | 12.100 lei |
Furnizorii de imobilizări se urmăresc prin 404, distinct de furnizorii curenți din 401. Pentru echipamentul din exemplu, amortizarea începe potrivit regulilor aplicabile după punerea în funcțiune; plata facturii nu transformă întregul cost într-o cheltuială imediată.
Conturi care se confundă frecvent
409 și 419 urmăresc avansuri către furnizori și de la clienți. Ele nu înlocuiesc automat conturile de cheltuială și venit. Pentru avansurile destinate imobilizărilor se folosesc conturile specifice, nu aceeași analitică pentru toate achizițiile.
408 și 418 privesc furnizori-facturi nesosite, respectiv clienți-facturi de întocmit, atunci când recunoașterea operațiunii este justificată de documente. Nu se folosesc pentru a crea venituri sau cheltuieli fără operațiune economică.
4426, 4427 și 4428 disting taxa deductibilă, colectată și neexigibilă. O taxă nedeductibilă definitiv nu rămâne nelimitat în 4428. 1174 privește corectarea erorilor din perioade precedente în condițiile reglementărilor, nu orice diferență de balanță.
Analitice, închidere și control fiscal
La închiderea conturilor de rezultat, veniturile se transferă prin 7xx = 121, iar cheltuielile prin 121 = 6xx, cu particularitățile conturilor și operațiunilor existente. Un sold corect matematic nu garantează o clasificare corectă.
Controalele utile sunt: concordanța balanței cu fișele analitice, lipsa compensărilor nejustificate între parteneri, justificarea soldurilor vechi și legătura cu inventarierea. Separă în analitice cheltuielile deductibile, limitate și nedeductibile atunci când această organizare ajută registrul fiscal.
Înregistrarea în clasa 6 nu dovedește deductibilitatea la impozitul pe profit. Aceasta se stabilește potrivit Codului fiscal. La fel, înregistrarea în 4426 trebuie susținută de condițiile dreptului de deducere, nu doar de existența taxei pe factură.
Bază legală: OMFP nr. 1802/2014, capitolele privind recunoașterea și evaluarea, planul de conturi general și funcțiunea conturilor; Codul fiscal, art. 19, 25, 28 și 297–299.
Bază legală și surse oficiale
- OMFP nr. 1802/2014 — reglementări contabile, forma consolidată
- Codul fiscal și normele metodologice — forma actualizată ANAF
Revizie legislativă și contabilă: 3 noiembrie 2026. Regulile și calculele privesc perioadele și ipotezele precizate în articol.